- fízic
- I.adj. m., pl. fízici; f. sg. fízicã, pl. fíziceII.s. n.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
fízic
Look at other dictionaries:
fizic — FÍZIC, Ă, fizici, ce, adj., subst. 1. adj. Care se referă la corpul fiinţelor vii, în special la activitatea muşchilor, care aparţine corpului fiinţelor vii, în special activităţii musculare. ♦ Care aparţine simţurilor. Plăceri fizice. 2. s.n.… … Dicționar Român
fizică — FÍZIC adj., s. 1. adj. v. corporal. 2. adj. v. sexual. 3. adj. v. trupesc. 4. adj. pământesc, trupesc. (O iubire fizică.) 5. s. v. conformaţie. 6 … Dicționar Român
fiziceşte — FIZICÉŞTE adv. Sub raportul fizic (1); în ce priveşte fizicul (2). – Fizic + suf. eşte. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FIZICÉŞTE adv. trupeşte. (fiziceşte se simte bine.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
polarizare — POLARIZÁRE, polarizări, s.f. Acţiunea de a (se) polariza şi rezultatul ei. 1. (fiz.) Proces prin care un corp sau un sistem fizic dobândeşte proprietatea de polaritate (1); stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♢ Polarizare… … Dicționar Român
epavă — EPÁVĂ, epave, s.f. Rămăşiţă a unei nave scufundate sau eşuate. ♦ fig. Persoană ajunsă într o stare fizică sau morală mizerabilă, om distrus, ruinat (fizic sau moral). – Din fr. épave. Trimis de claudia, 13.06.2004. Sursa: DEX 98 epávă s. f., g … Dicționar Român
izocor — IZOCÓR, Ă, izocori, e, adj., s.f. 1. adj. (Despre procesele sau transformările sistemelor fizice) Care are loc la un volum constant. 2. s.f. Curbă care reprezintă pe o diagramă o transformare izocoră (1). – Din fr. isochore. Trimis de valeriu, 15 … Dicționar Român
normal — NORMÁL, Ă, normali, e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural. ♢ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într un punct al unei curbe. Linie normală (şi… … Dicționar Român
tară — TÁRĂ1, tare, s.f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăţi nemarcate formate din diferite bucăţi de metal sau de sticlă, care se întrebuinţează la diferite cântăriri de laborator. 3. (mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico chimice de bază ale… … Dicționar Român
ablaţiune — ablaţiúne s. f. 1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare. 2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ♦ reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire… … Dicționar Român
decolorant — DECOLORÁNT, Ă, decoloranţi, te, adj., s.m. 1. adj. Care decolorează (2). 2. s.m. Material, substanţă sau agent fizic care are proprietatea de a decolora (2). – Din fr. décolorant. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 Decolorant ≠ colorant … Dicționar Român
